paradoxal, credeam ca suntem intangibili.
mi-am propus sa zac pana luni. am gatul intepenit, se bucura ai mei ca vorbesc mai putin.
merci pentru zecile-sutele de sms-uri. socant.
ploua si ma zgarii pe ochi pentru ca n-am urat nicicand atat de mult apa.
la Malu cu Flori se nasc filme de groaza.
e prima data cand imi doresc sa nu joc rolul principal.
[ saptamana viitoare aduc poze,filmulete, orice. poate imi fac curaj sa scriu ceva mai bun, mai pe subiect ]
Dorm-puţin-şi-beau-şi-multă-cafea-să-dorm-şi-mai-puţin. Cu cât pătrunzi mai bine în ritm şi în idee, cu atât mai repede înveţi să râzi în faţa fricii. Poţi să stai şi cu fundul, să te dai cu capul de pereţi sau pe lângă pereţi sau chiar să dormi şi să crezi că sfidezi toată omenirea. Nevermind. Finalul vine abia la final şi tot la final o să ai finalul pe care ai ştiut să ţi-l aşterni sau pe care ţi l-a aranjat frica aia la care te-ai strâmbat şi-n faţa căreia ai făcut tu pe curajosul. Da. A 12a nu e mai plină, e doar mai intensă. Şi marea mea luptă e să înţeleg ce se întâmplă acum, nu ce urmează. Există o ordine firească a lucrurilor pe care eu am făcut-o varză şi pe care o studiez acum ca să intru în rândul lumii. Şi pentru că avantajele mele rămân tot ale mele, pot să visez din când în când cu ochii deschişi la zări ce se apropie cu paşi repezi şi pe care mi le-am conturat copil fiind. Dorintele mele rămân agăţate pe sforile din cămara-mi mereu deschisă, ganduri pentru care voi lupta in următoarele luni… n-o să le pierd pentru că mereu au fost cele mai tari lucruri pe care mi le-am propus, pe care le-am câştigat, pe care mi le-am aruncat în ghiozdan. So, back to work now că merită.
